verbal rădăcină este una din cele două părți ale verbului și se caracterizează prin exprimarea semnificației acestuia.
Toate verbele au o anumită rădăcină verbală obținută prin suprimarea sfârșitului Ar, er sau merge acel verb are atunci când este a infinitiv.
Cealaltă parte este încheierea verbală.
În timp ce diferitele variante pe care le pot avea încheierile verbale sunt direct legate de accidentele gramaticale, rădăcina unui verb rămâne invariabilă în ortografia sa și are întotdeauna funcția de a exprima conținutul lexical al cuvântului respectiv.
Exemple de rădăcini verbale:
Verbul el a apărut are ca infinitvo apărea. Prin ștergerea terminării er, avem că rădăcina lui verbală este apare
Verbul dactilografiat are ca infinitvo a cheie. Prin ștergerea terminării Ar avem că rădăcina lui verbală este tecle
Verbul Am jucat are ca infinitiv joacă. Prin ștergerea terminării Ar avem că rădăcina lui verbală este ulcior
Verbul Mi-ar face frică are ca infinitiv frică. Prin ștergerea terminării er, avem că rădăcina lui verbală este tem
Verbul Am trăit, are ca infinitiv trăi. Prin ștergerea terminării merge, avem că rădăcina lui verbală este viv
Verbul Aș sosi are ca infinitiv sosesc. Prin ștergerea terminării Ar, avem că rădăcina lui verbală este a sosit.
Rădăcinile verbale tecle, ulcior, tem, vivși a sosit ele rămân mereu la fel. Adică, ele nu diferă în ortografia lor deoarece nu sunt afectate de diferențele care ar putea exista în calea verbelor sau a altor modificări ale accidentelor gramaticale.
Rădăcina verbală este, prin urmare, invariabilă.
