Povestea creației în Geneza lumii este cunoscut sub numele de mult pentru credincioșii creștini, ne-credincioși și oameni de alte religii. Deși este o poveste ușor de citit, mulți rămân cu întrebări dacă este vorba doar de o poveste veche. Următoarele întrebări și răspunsuri vă pot ajuta să interpretați povestea creării dintr-un punct biblic.
Ce spune Biblia despre crearea lumii?
Faptul că Dumnezeu a creat lumea este o credință de bază a credinței creștine.
Această credință se bazează pe mai multe pasaje biblice, dar mai ales în capitolele 1 și 2 din Geneza, prima carte a Bibliei. Sperăm că poveștile despre crearea lumii sunt adevărate pentru că noi acceptăm că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și că este nici o autoritate. Deci, putem spune, prin credința într-un Dumnezeu creator, că există validitate la cuvintele din Geneza 1: 1 spune: „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.“
La creație, Biblia ne spune că Dumnezeu a creat lumină; El a despărțit apele și a creat cerurile și pământul; au format mările; a creat soarele, luna și stelele; a ordonat pământul să producă vegetație; El a creat tot felul de animale și, în final, a creat bărbați și femei. Acest lucru sa întâmplat într-o perioadă de șase zile.
Care este scopul povestirii creatoare în Geneza?
Tradiția spune că Moise a scris Geneza și celelalte cărți din pentateu în jurul anului 1400 î.Hr.
Omenirea avansase deja în anumite aspecte de la creație. Au fost înființate triburi, guverne, culturi și state sociale. Convingerile păgâne în diferitele zei au fost comune. La vremea lui Moise, copiii lui Israel au trăit ca sclavi în Egipt timp de 400 de ani și au fost influențate de tradițiile străine.
În ciuda credinței pe care au moștenit-o de la Avraam, poporul lui Dumnezeu vine să aibă o concepție greșită despre el. În timpul exodului, ei chiar au venit să se închine unor zei falsi.
Scopul povestirii despre creație a fost să dezminte miturile despre originea lumii și despre existența mai multor zei. În Geneza aflăm că creația a fost un act pe care Dumnezeu la exercitat singur. În Geneza găsim rădăcinile credinței noastre monoteiste. Chiar primele patru porunci au legătură cu închinarea la un singur Dumnezeu adevărat.
Cum ar trebui să interpretez Geneza 1 și 2?
Istoria creației poate fi interpretată complet literal, complet figurat sau o combinație a celor două.
Luați în considerare conceptul de timp. Punctul literal de vedere, de exemplu, este corect că fiecare zi a creației reprezintă o perioadă de 24 de ore. Interpretarea figurativă spune că fiecare zi nu era o perioadă exactă de 24 de ore, ci etape în creație care au durat mii de ani. Dumnezeu ne face să înțelegem în pasaje ca 2 Petru 3: 8 că noțiunea noastră de timp este diferită de cea a lui. Acest verset spune: „Dar, preaiubiților, să nu uitați: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi.“
Există și 70 de săptămâni în cartea lui Daniel. În fiecare săptămână reprezintă un număr de ani.
Alte elemente ale Genezei nu sunt simbolice, cel puțin în punctul de vedere literal și că cei mai mulți creștini acceptă. Adam și Eva, de exemplu, nu reprezintă o reprezentare a primilor oameni. Aceștia erau persoane istorice care au umblat pe pământ. Aceste dovezi avem în descendenții lui Adam detaliate în Geneza 5 și genealogia lui Isus în Luca 3.
Aceste două exemple ne spun că nu putem vedea Geneza numai figurativ sau literal. Acesta va avea nevoie de timp pentru a studia cititorul pentru a avea o înțelegere completă a acestei istorii biblice și altele asemenea.
Pentru a determina dacă ceva este simbolic sau literal, trebuie să vă puneți următoarele întrebări:
Care este contextul acestui pasaj?
Care este scopul acestei învățături?
Ce alte exemple similare pot găsi în Biblie?
Cum este acest lucru compatibil cu ceea ce știu despre Dumnezeu?
Este aceasta în conflict cu credințele fundamentale ale credinței?
Ca întotdeauna, studierea Bibliei ar trebui să meargă mână în mână cu rugăciunea. Dumnezeu dă înțelepciune pentru a înțelege aceste lucruri celor care o cer cu credință și cu sinceritate.
