Respirația completă sau respirația yoghină nu este altceva decât respirația naturală uitată, necesară pentru a avea vitalitate, claritate mentală și sănătate deplină. Persoanele adulte au o capacitate enormă a plămânilor care, în general, este foarte neexploatată. Suntem departe de procesele noastre naturale și le trăim automat, deconectați de corp și de nevoile și minunile lui.
Nici nu suntem conștienți de importanța sănătății noastre pentru a respira bine. Mult mai puțin cunoaștem relevanța ei pentru armonia noastră interioară sau pentru relația ei cu prana, energia vitală. În cele din urmă, nu știm exact ce înseamnă să respirați bine sau cum ar trebui să facem acest lucru.
Pe de o parte, nu cunoaștem capacitatea plămânilor. Unii dintre noi folosesc doar o treime din ei. Există trei tipuri de respirație: respirația abdominală, respirația intercostală și respirația claviculară. Fiecare dintre ele implică partea superioară, mijlocie și inferioară a plămânilor.
Respirația claviculară este cea mai superficială posibilă, ridicând umerii și clavicula și contractând abdomenul. Deși necesită mult efort, acesta este cel mai frecvent, iar când respiram așa, foarte puțin oxigen intră în corpul nostru. Respirația intercostală se face prin extinderea toracelui, folosind partea mediană a plămânilor, dar, deși este puțin mai completă, nu este totală.
În cele din urmă, există respirație abdominală, care utilizează partea inferioară a plămânilor și care are cea mai mare capacitate. Este o respirație mai adâncă și ritmică. Când inhalarea abdomenului se extinde, diafragma se deplasează în jos, exercită presiune și dă un masaj organelor abdominale.
Pe măsură ce expiră, abdomenul se contractează, iar diafragma se mișcă în sus, masându-se inima. Această schimbare a presiunii, rezultatul mișcării largi și naturale a diafragmei și ritmul stabil al respirației, promovează sănătatea organelor interne. Această ultimă formă de respirație este cea mai bună, are avantaje mari și trebuie să accentuăm, dar nu este totală. Așa cum vom vedea mai jos, respirația completă combină toate cele trei tipuri.
Cum să exersați respirația completă
Pentru a reveni la întreaga noastră respirație naturală (numită și respirația yogică), ar trebui să stați confortabil, cu spatele drept. Plasați o mână pe buric și altul pe piept și respirați prin nas, încet și adânc. Simțiți cum se extinde abdomenul, apoi coastele și apoi zona claviculei. De asemenea, expirația începe de jos și este profundă și prelungită.
Respirația totală implică toate cele trei părți ale plămânilor (scăzută, medie și înaltă) și utilizează capacitatea maximă a diafragmei, pe care de obicei o limităm prin ridicarea umerilor sau contractarea abdomenului. De aceea, pentru a respira corect, trebuie să folosim toți plămânii și să extindem complet diafragma, începând cu respirația abdominală, intercostală și claviculară.
De asemenea, trebuie să expirăm de jos, începând cu abdomenul, în aceeași ordine.
Aceasta este yoga de respirație naturală încearcă să se recupereze. Motivul acestui exercițiu aparent simplu este că yoga este un sistem complet, bazat pe o știință antică, care a subliniat rolul central al respirației în bunăstarea și dezvoltarea ființei. Respirația este viața, sănătatea și energia.
Pentru a pune în practică respirația yogică, trebuie să luăm în considerare importanța celor trei etape ale sale: inhalarea, retenția și expirarea. Expirarea insuficientă este o altă greșeală pe care o facem când respirăm. Deși inspirăm automat și, de obicei, într-un mod superficial, expirația la care suntem obișnuiți este și mai săracă.
Această expirație este cea mai importantă parte a respirației.
Pe măsură ce aerul mai vechi este expulzat, în corpul nostru se va introduce mai mult oxigen și energie vitală. Astfel, vom avea mai multă sănătate, energie și pace a minții. De aceea, unele exerciții de pranayama, știința controlului respirației, subliniază retenția și exhalarea.
Pentru a respira bine, trebuie să o facem prin nas, gura închisă, inhalând și expirând pe deplin, cu coloana vertebrală dreaptă și capul în poziție verticală, umerii relaxați și folosind capacitatea totală a plămânilor. În yoga, respirăm prin nas deoarece aerul este încălzit și filtrat, dar în plus față de acesta, pentru că în acest fel este nevoie de mai multă energie vitală (prana). Prana trece prin creier și sistemul nervos central prin nas.
Pur și simplu revenirea la respirația noastră deplină vom observa o transformare.
surse:
Freeman Richard, Trezirea Inteligenței Trupului și a Minții, Publicațiile Shambhala, Boston, 2010.
Parragon Books Ltd., Cartea yoga, compania Bridgewaterboo Company Limited, Bath, 2010.
Swami Sivananda, Raja yoga, Societatea Divină a Vieții, Himalaya, 2010.
Swami Vishnu Devananda, Cartea de yoga, Editura Alianza, Madrid, 2001.
Centrul de Yoga Sivananda, Sivananda Companion la Yoga, Gaia Books Limited, New York, 2000.
