Pseudonimul, cunoscut și ca alias, înseamnă în greacă "nume fals" (pseudo = fals, onoma= nume), și de fapt este un nume pe care autorul îl folosește pentru a-și ascunde identitatea. De fapt, unele pseudonime sunt atât de consolidate, încât mulți cititori nici măcar nu cunosc numele adevărate ale unora dintre cei mai renumiți scriitori. A fost folosită datează cel puțin până în Evul Mediu și a devenit mai frecventă în epoca de aur.
Unii autori au folosit pseudonime pentru a respecta convențiile sociale și religioase și pentru a evita Inchiziția sau persecuția politică. Alți autori preferă pur și simplu un alt nume decât cel real, deoarece îi plac mai mult cum se pare, pentru că vor să-și amintească un nume mai simplu și mai ușor sau pentru că ei cred că va fi mai popular printre cititori.
Exemple
Mulți scriitori au folosit un pseudonim la un moment dat. Acestea sunt câteva exemple:
- Clarín (Leopolodo García-Alas y Ureña)
- Azorín (José Martínez Ruiz)
- Gabriela Mistral (Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga)
- Pablo Neruda (Neftali Ricardo Reyes Basoalto)
- Figaro (Mariano José de Larra)
- Gil Paz (Leopoldo Lugones)
- Tristan (Ramón Gómez de la Serna)
- Tirso de Molina (Fray Gabriel Téllez)
- Ramón María del Valle-Inclán (Ramón José Simón Valle Peña)
- Rubén Darío (Félix Rubén García Sarmiento)
- Fernán Caballero (Cecilia Böhl de Faber și Larrea)
- Orestes (José Martí)
